Norisor era iar singur pe cer, se plictisea privind intinsul campului cultivat de fermieri, padurile si raurile care-i pareau niste fire albastre rupte aiurea dintr-o papiota. Nimic interasant, ca de obicei. Fratii mai mari Cumulus si Nimbus fug mereu de el si fac glume pe seama marimii lui, nu este in stare sa faca nici macar o picatura de ploaie. Mama i-a spus sa mai aiba putina rabdare, soarele va incalzi puternic pamantul in zilele urmatoare si el va creste mare si pufos, cine stie poate ca va fulgera si tuna un pic.
Dar deocamdata Norisor se multumea sa priveasca ceata de copii de la scaldat. Cand soarele dogorea pamantul, norisor avea grija sa se aseze astfel incat sa faca umbra copiilor care se bucurau de putina racoare, ah ce i-ar mai fi plouat un pic, dar era prea mic.
Lui Norisor ii placea sa se lase purtat de vant si observa atent tot ce se intampla pe pamant. Privea cu mult interes cum fermierii cultiva campul, cum folosesc tot felul de unelte si masinarii, cum turmele de oi sunt duse la rau sa se adape. Uneori Norisor zarea cate un fermier care cu mana streasina la ochi scruta cerul cu privirea intrebatoare. ‘’Ce buna ar fi acum o ploaie’’ auzea Norisor cuvintele omului furate de vant.
Zilele treceau si soarele era din ce in ce mai puternic, mingea de foc parjolea pamantul iar fermierii purtau acum palarii mari de paie. Norisor se simtea din ce in ce mai puternic, nici nu-si daduse seama ca in trei zile se dublase. Era un nor in toata regula, alb, pufos si rotunjor.
Astazi am sa ma joc cu fiii fermierilor isi spuse in gand, si cand vazu ceata de copii la scaldat se aseza deasupra lor si incepu sa-si schimbe forma. Intai in delfin, apoi in avion, copii erau incantati. Nu le venea sa-si creada ochilor intrebandu-se unul pe celalalt daca vad si ei norul in forma de elefant acum. Norisor era bucuros de bucuria copiilor si tocmai se pregatea sa se transforme intr-un camion cand se auzi strigat:
-Norisor, haide a venit timpul. Erau fratii lui mai mari. Hai sa mergem. E timpul sa ploua. Norisor se uita intrebator la ei.
-Mi-e putin frica…
-Nu ai de ce te teme, vino si plouam impreuna, tunam si fulgeram sa tremure pamantul. Hai o sa fie distractiv!
– Dar dupa ce se termina ploaia? Ce se intampla cu mine? Intreba Norisor cu glasul tremurand.
-Te faci iar nor!!! Raspunsera razand cei doi frati.
Norii s-au adunat au acoperit cerul, au tunat si fulgerat. Ploaia a pornit intai rar cu stropi mari, curand picaturile s-au indesit. Norisor mai arunca o ultima privire copiilor. Se zbenguiesc in ploaie cu limbile scoase. Sunt haiosi isi spunse in timp ce ploua.
Norisor revine pe cer mereu si mereu si mereu…
