Povestea asta este pentru tine Rares, primul meu ‘’cititor’’. Este o poveste despre un baietel care nu seaman deloc cu tine, fii atent:
A fost odata ca niciodata un baietel pe care il chema Davos, in acele timpuri demult uitate, copiii primeau la nastere un nume de la zana lunii in care erau nascuti. Si baietelul din povesta ta, se nascuse intr-o geroasa zi de Ianuarie. Abia se ispravise vechiul an ca Davos a si venit pe lume, rotofei si galagios nevoie mare, i se auzea glasul tocmai la cinci case departare. Si pe vremurile alea casele erau la sute de metri una de alta. Cum iti spuneam, draga Rares, era un ger afara de crapau pietrele si zana lunii Ianuarie statea la ea acasa langa soba burdusita bine cu lemne si motaia intr-un balansoar. Cand clopotelul fermecat suna: clinclin cling. OF, isi zise in sinea ei, tocmai astazi s-a mai nascut un copil, nu-i vreme sa dai afara un caine, dar sa pleci la drum… Si tot mormaia nemultumita, tare ar mai fi stat la caldura focului. Cu greu zana lunii Ianuarie s-a ridicat din scaun si s-a oprit in fata unei oglinzi. A atins oglinda cu un usor ciocanit al degetului aratator si aceasta s-a transformat intr-o harta pe care se vedea clar satul, strada chiar si casa in care se nascuse Davos (el nu-si primise inca numele, doar noi il stim déjà).
Zana morocanoasa, s-a imbracat gros si a iesit val-vartej pe usa. Cum a pasit pe stratul de zapada de pe prispa s-a si trezit in fata casei unde abia aparuse pe lume micul baietel. Vezi tu… Zanele se puteau teleporta, ca sa poata ajunge la timp pentru a da nume tuturor bebelusilor. Tremurand de frig batu cu putere la usa casei, numai ca in casa era agitatie mare, nimeni nu o auzea, toata lumea lauda mama pentru frumosul si grasunul baietel. Din pacate pentru ea, zana nu se putea teleporta neinvitata in casa. Dupa vreo 10 minute de asteptare, Ianuaria a fost primita in casa.
Bine ai venit, o intampina incantata si fericita noua mamica, apoi mandra ii intinse bebelusul ca zana sa il poata vedea cat mai bine ca sa-i dea un nume potrivit.
-Da, zise zana, uitandu se la micut, tie ti se va zice Davos. Davos pentru ca vad ca vei creste frumos si curajos, dar atentie la varsta de opt ani, printr-o mare incercare vei trece.
Mama pe data s-a intristat, dand sa o intrebe pe zana ce fel de incercare. Dar zana, intuindu-i ingrijorarea i-a raspus fara a fi intrebata.
-O incercare a spiritului acestui viitor flacau, fi pe pace, va creste mare si sanatos. Doar nu stim inca daca va fi vrednic de numle primit.
Fara sa-si mai ia la revedere de la familia lui Davos, zana s-a teleportat la ea acasa, pe balansoarul din fata sobei si a atipit multumita ca a terminat, cand, clinclin cling suna din nou clopotelul…
De atunci au trecut anii si Davos a cresut, a invatat sa mearga, sa vorbeasca, sa manance singur. Mama ii era mereu aproape si ii indeplinea orice dorinta. Curand baietelul a implinit 6 ani. Si a inceput sa nu-si mai asculte parintii. Degeaba ei il sfatuiau: Copile nu mai manca atata gem, lasa mierea (pe atunci nu se inventase inca ciocolata, iti vine sa crezi?) ca o sa te imbolnavesti. Davos, ar fi frumos sa strangi jucariile din curte, Davos tu ai varsat laptele pe masa? Hai sa ma ajuti sa-l stergem.
Insa Davos nu era dispus sa faca nimic, cu atat mai putin sa-si asculte parintii. Timpul a continuat sa se scurga si chiar cu o zi inainte de a implini opt ani tatal baietelului i-a promis ca-l va duce la pescuit, la copca. Au pregatit de cu seara toate uneltele si s-au culcat devreme ca sa se poata trezi la timp a doua zi. De ziua lui Davos, parintii lui ii cumparasera un pui de catel, erau asa de fericiti cand se gandeau cat de fericit va fi baietelul la randul sau. Numai ca… Davos cand a fost rugat de tatal sau sa aduca cateva lemne ca sa inteteasca focul in soba, a raspuns obraznic ca el nu vrea sa faca nimic. Tare s-au mai necajit parintii lui, tatal cu ochii in lacrimi de suparare i-a spus. Pentru purtarea ta necuviincioasa din ultimul timp vei fi pedepsit, stiu ca nu ai mai fost pedepsit niciodata, tocmai de aia maine de ziua ta nu vom mai merge la pescuit.
Baietelul suparat a alergat in camera lui trantind usa in urma sa. Infuriat peste masura si-a spus in gand:
-Ce bine ar fi daca nu as mai avea parinti care sa ma cicaleasca si sa ma puna sa fac lucruri care nu-mi plac!!!
Ei bine, atunci parintii lui Davos au disparut, dorinta baiatelului fiind rostita fix la ora la care se nascuse acum opt ani, clipa magica a facut ca dorinta lui sa se indeplineasca.
A doua zi dimineata in camera lui Davos era frig, peste noapte nu mai bagase nimeni lemne in foc, cand a iesit afara din camera, parintii lui nu erau nicaieri. Davos nu s-a ingrijorat, ba chiar s-a bucurat. A mancat cat gem a vrut, nici nu s-a atins de lapte curand burtica a inceput sa il doara. S-a intins in pat, dar ii era frig. A inceput intr-un tarziu sa-si caute parintii, acestia nu erau nicaieri, nici in curte, nici in grajd, nici la vecini. Nu a gasit niciun bilet cum ca ar fi plecati la targ, sculele de pescuit erau la locul lor, deci nici la balta nu s-au dus. Ingrijorarea a inceput sa puna stapanire pe baietel, daca mi s-a indeplinit dorinta? Daca mi-am pierdut parintii?
Davos a inceput sa planga in hohote, isi cerea scuze cu voce tare parintilor lui, dar parintii lui nu erau prezenti. Ei erau in camera zanei lunii Ianuarie, pentru ca atunci cand Davos si-a pus dorinta, au fost teleportati direct in casa zanei, care intre noi fie vorba, nu era deloc multumita ca are musafiri!
-Ei, asta este incercarea amintita la nasterea fiului tau. Spuse zana dezaprobator in timp ce toti trei priveau in oglinda fermecata cum plange baiatelul. Spune vrei sa te intorci la acest copil obraznic si neascultator? Mamei tare ii mai era mila si grea suferinta avea vazadu-si baiatul plangand amarnic.
-Vreau sa ma intorc la el neaparat!
-Si eu vreau, zise tatal.
Va veti intoarce numai dupa ce lectia fiului va fi invatata, si zana le promise ca peste trei zile se vor teleporta automat la casa lor.
Sa-ti mai spun cat de greu i-a fost baietelului singur? Cred ca nici nu-ti poti inchipui.
A treia zi parintii au fost trimisi acasa, cand i-a vazut baiatul i-a luat in brate si le-a multumit ca s-au intors la el. Tot atunci a promis sa fie ascultator, bus si respectuos. Si chiar s-a tinut de cuvat. Davos a devenit cel mai cuminte, harnic, bun si curajos baiat!!!
Si au trait fericiti pana la adaci batraneti!!!
